Nouăsprezece minute de Jodi Picoult – o recenzie altfel

  Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

 Ești adolescent și simți  totul se prăbușește în jurul tăuTe simți singur și crezi  toată lumea e împotriva taEști diferit de cei din școală ta/liceul tău și asta te face  te lași înjositEști prea slab sau prea gras, ai acnee sau ai un ten perfect, porți ochelari sau aparat sau niciuna și colegii îți găsesc diferite porecle? Ești timid sau vorbești prea mult după părerea celor din jur? Toate aceste însușiri pot fi percepute în sens pozitiv sau negativ. Tu decizi dacă accepți  fii batjocorit sau dacă le dai peste nas celor care te-au jignit. Tu accepți cât timp taci sau cât timp vorbești. Tu trăiești în corpul ăla gras/ăla slab. Fii cine îți dorești  fii. Fii TU!

Nouăsprezece minute” e despre mine sau despre ține. E despre școală sau liceu. E despre cei timizi sau prea încrezători în sine. Dar ține minte! Liceul sau școală ajută la formarea ta  om. Perioadele în care îți vei petrece timpul acolo sunt trecătoareașa  bucurăte de acei ani și   totul  fie doar o amintire plăcută.

Dacă  întreba 5 persoane ce amintiri neplăcute au, 4 ar și cel puțîn o amintire neplăcută pe care și-ar fi dorit  o uite sau, cel puțin o lase încuiată in cel mai întunecat cotlon al mințiiAșa  va întreb pe voi, cei care citiți și  urmăriți pe blog si pe paginăCare este cea mai neplăcută întâmplare din școală/liceu? Ați dorit vreodată  va răzbunați pe cei care v-au făcut  va simțiți prost?

Nouăsprezece minute” mi-a amintit de minecea din școală generală, cu peste 20 de kg în pluscare auzea diferite injurii și care lasă mereu privirea în jos și trecea mai departe. Mi-a amintit de mine, cea care abia își pusese ochelari în clasa a 6-a și care îi foarte puțîn, pentru  se aștepta  fie judecată. Mi-a amintit de mine, față care credea în tot și, mai ales, in oameni. Însăîntre mine și Peter, personajul acuzat de câteva fapte crude, există o mare diferența. El caută  se răzbune, pe când eu căutăm doar cuvinte prin care  îi rănesc. El îi voia morți, iar eu îi voiam doar departe de mine. 

Școală te poate face o persoană rea, doar atât. La școală înveți prima dată să te aperi singur. Cum ar fi, te pregătește pentru viață de adult, care e mult mai dura.

Jodi Picoult a vrut  arate ce se poate întâmplă cel mai rău atunci când vrei  elevii  înceteze  te mai batjocorească. A vrut  arate , atunci când nu ești popular și nu faci aceleași prostii pe care le fac ceilalțiești, indirect, exclus din grup și trebuie  te aștepți, mai mult  sigur,  devii un obiect de distracție.

De ce școală nu poate  fie decât locul în care înveți? De ce în școală nu ar putea fi elevii  un tot unitar? De ce trebuie  conteze dacă te îmbraci de la Zara sau dacă îți iei un tricou de 15 lei din piață? De ce trebuie  fie lăudați cei care aduc cele mai frumoase și opulente cadouri, iar cel care vine cu o floare  stea în fundul clasei și  aibă parte de jigniri?

Nouăsprezece minute” îți va lasă un gust amar, dar îți va aminti  ai ajuns unde ai vrut și  toate piedicile pe care ți le-au pus colegii sau înghesuirile în dulapuri te-au făcut  devii puternic. De ce e totul crud și trebuie  înveți de la o vârstă fragedă  există persoane rele? La 5 ani, înveți  desenezi,  ții un pix în mâna și  faci liniuțe cu el. La 8 ani, deja citești și faci calcule. La, 11 ani, îți dai seama  matematică a devenit atât de grea încât nu știi cum o  reții formule peste formule. La 15 ani, deja ești în alt mediu, cunoști persoane noi, profesorii sunt mai duri și au așteptări mai mari. La 18 ani, devii major și trebuie  înveți  ai grijă de ține te întreții. De ce, până la 18 ani, nu pot fi doar acelea problemele tale de existența? De ce  nu te bucuri când iei un amarat de 5? De ce  te bucuri când trece o zi fără  fii văzut de „călăii” tăi?

Ce poți face în nouăsprezece minutePoți citi 50 de paginipoți face flotăripoți scrie o recenzie, poți face pozăpoți trimite 500 de mesaje. Cert e  poți face foarte multe. Ei bine, Peter a ales  omoare 10 persoane,  rănească 19 și  sperie de moarte alte câteva zeci. Peter Houghton este băiatul timid, careîncă din prima zi de grădiniță, i-a lăsat pe toți  îl umilească. Doar Josie Cormier își petrecea timpul cu el, cu băiețelul speriat de oameni, căruia îi plăceau eroii și de la care teai fi așteptat  ajungă la Oxford fără nicio problemaÎnsă, ce  vezi, Peter nu e cel la care te aștepți.

martie 2007 a fost ziua în care comunitatea orașului Sterling a devenit nesigură, elevii de la liceul Sterling au fost marcați pe viață, iar părinții celor decedați au trebuit  învețe  își ducă traiul fără  își mai audă vreodată copii. A fost ziua în care majoritatea și-au pierdut o parte din sufletdacă nu chiar pe tot.

 pierzi pe cineva drag îți aduce suferințăte face  nu mai ai încredere în cei din jur, în ținePărințîi au trebuit  se obișnuiască cu pierderea copiilor, Josie cu pierderea iubitului, iar Peter cu libertatea, pentru  speranța lui de a rămâne nepedepsit era foarte mică.

Alex Cormier era judecătoare, dar și mamaașa  alegerea pe care trebuie  o facă îi va aduce prosperitate în carieră sau o relație și mai proastă cu fiica ei, sau invers. Alegerile pe care le au de luat personajele sunt grele pentru adulțidarămite pentru copiii implicați în cazul „liceul Sterling”.

 

Știu  recenzia această nu este tocmai o recenzie, însă abia am terminat cartea și tot ceea ce am scris mai sus sper  va facă  o citiți cât mai repede. Nu aveți nevoie de detalii prea multe, pentru  tot ceea ce este esențial ar dauna lecturii și nu vi s-ar mai părea interesant

Pentru cei care și-au amintit de școală și de amintirile neplăcutețineți minte, deși  repet,  trebuie  fiți voi și  nu conteze părerile nimănuidecât dacă sunt constructive și nu spuse cu ura

Tu ești puternic/a! Tu poți! Tu vei reuși!

 

Tag de vacanță

Hello, cititori! Am văzut un tag foarte interesant pe Delicatese literare, așa că am zis să îl preiau și eu. Va provoc și pe voi să răspundeți la întrebări. Dar, înainte de toate, aruncați o privire pe blog-ul cu pricina, pentru  veți descoperi recenzii mai mult decât „uau” și care va instigă la cumpărături.

1. O carte al cărei titlu ne duce cu gândul la vacanță.

Imagini pentru love & gelato

2. O carte a cărei copertă ne duce cu gândul la vacanță.

Imagini pentru minunea imperfecta

3. O carte care ne propune o călătorie.

Imagini pentru apa plata cu lamaie de iulia-florentina paciurea

4. O carte a cărei acțiune se petrece la țărmul unei ape (mare, ocean, lac).

5. O carte a cărei acțiune se petrece la munte. 

Imagini pentru obsidian carte

6. O  carte care ne poartă într-un oraș turistic european.

Imagini pentru o vara la tara de j.l carr

7. O carte care ne poartă într-o cunoscută destinație turistică din lume.

Imagini pentru calendar girl vol 1

8. O carte a cărei acțiune (sau o parte din acțiunese petrece pe o insulă

Imagini pentru nebunie de-o vara

9. O carte care ne „cazează” la un han sau pensiune.

Imagini pentru ochi de vis de amanda quick

10. O carte care poartă într-o zona pitorească de la noi din țară.

Imagini pentru ion de liviu rebreanu

 

 

Am îndrăznit să îl aştept de Daniela Anton

Este posibil ca imaginea să conţină: nor

„Am îndrăznit  îl aștept” de Daniela Anton este, după cum spune și subtitlul, un „Mic tratat despre iubire”. La momentul la care am citit-o, nu am înțeles-o atât de bine pe cât mi fi doritprobabil acest lucru se datorează vârsteiÎnsăsunt sigură  o voi relua peste câțiva ani și voi încerca  extrag din ea doar ceea se simt eu  îmi este de folos.

A fost un roman pe care l-am citit destul de ușor, dar au fost și capitole cu mult prea multă descriere, la care  pierdeam în idei și mi se părea  anumite situații se repetă.

Întâmplările se petrec cronologic, iar fiecare dintre acestea au un motiv bine structurat, ceea ce denotă  nimic nu se petrece întâmplător. Ideile prezentate în carte ne fac  ne întărim câteva dintre părerile pe care le avem despre lume, despre viațăîn general.

Cu trecerea capitolelor, vom descoperi o poveste de dragoste între o Ea și un El, ce pare imposibilăÎnsă „Am îndrăznit  îl aștept” nu este doar despre iubirea pe care o nutrim pentru persoană de lângă noi, ci despre iubirea de sine, care pare greu de atins, de adus în punctul în care  spunem: „Eu chiar  iubesc pe minesunt fericit/a de ceea ce am ajuns și de ceea ce am făcut până în acest moment, iar asta e cea mai mare bucurie”.

„Am îndrăznit  îl aștept” poate părea  o tornadă de sentimente contradictorii și greu de oprit, dar, la final, vom vedea  tot acest tumult apare în viața oricărei persoane cu un motiv și nimic nu este la întâmplare.

Recunosc  am ales  o citesc datorită coperții viu colorate, însă pot spune  a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o.

Multumesc, Daniela Anton, pentru exemplarul oferit!

 

șiți cartea pe Libris si Emag.ro

Întoarce-te la mine de Simona Lungu

Întoarcete la mine” nu  așteptăm  fie o carte cu un asemenea impact,  fie atât de tulburătoare și   captiveze atât de tare.

Acțiunea are loc în Constanțaîn anul 1941, deci în timpul celui de=Al Doilea Război Mondial. Anaprotagonista noastrăîși pierde părințîi în urma unor bombardamente sovietice. Norocul face ca aceasta  nu se afle în acel moment în casă, pentru  își dorea cu ardoare o rochie pe care a văzut-o într-o vitrină. Dar norocul se poate transforma foarte ușor în ghinion, iar pierderea celor mai dragi ființe din viața ei ii va întuneca următoarele șase luni, pe care le va petrece în casa unei mătușiÎnsă alimentele erau puține, iar Ana trebuia  își aducă cumva contribuția în casă. Astfel, tânăra, ce demult era răsfățată, va ajunge  curețe legume pentru mesele unei întregi case, pline ochi, de soldați germani. Și când te gândești  totul  a început de la o rochie…

Suferă pe dracu! Pentru ea a fost mai importantă rochia în care a rămasdecât părinții ei. Trebuia  fie acasă-i convingă  se adăpostească!

Mătușa ei, doamna Petruțami s-a părut o femeie nesuferită pe tot parcursul lecturăriiVorbea răstit, superior, din punctul meu de vedere, ceea ce m-a făcut  nu o am la suflet. Am înțeles atunci când i-a găsit un loc de  muncă în casa în care lucra, pentru  resursele erau greu de găsit, dar, când insista  facă ce își dorea ea, mi s-a părut prea mult.

Ana a fost creionată  o fată inocentăcare a suferit enorm din pricina pierderii, o tânăra de optsprezece ani căreia i se schimbă radical modul de a trăi și de a procesa lucrurile din jur. Prin prisma serviciului, protagonista își deschide orizonturile, începe  viseze din nou, deși într-o măsură foarte mică, deoarece frica neîmplinirii este mult mai mare. Pe parcursul celor două volume vom vedea o constantă evoluție psihică și fizică. De la tânăra care își dorea  vadă mai repede moartea cu ochii, vom descoperi o femeie frumoasăputernică și ambițioasă, ce va lupta pentru viață ei și a celor dragi ei. Putem afirmă, foarte ușor „Întoarcete la mine” este un bildungsroman (roman al formării unui erou principal din carte).

Povestea de dragoste începe cât mai neobișnuitÎntr-o seară, pe când a fost aproape forțată  rămână în casa în care lucra în locul unui coleg bolnav, un ofițer german beat intră în camera ei și încearcă  o violeze, dar, bărbatul nefiind stabil pe propriile picioare și nefunctionandu-i funcțiile motorii cum trebuie, o scapă, iar aceasta fuge spre ieșire, unde va da peste Bruch, mâna dreapta a comandantului, care o va salva. Ana este îngrozită de acest fapt, știinddin spusele celorlalți ofițerul este un om rău, neprietenos și foarte dur, caracteristici tipic întâlnite la germani, însă pentru acesta erau de două ori mai rău.

Întâlnirile dintre cei doi sunt rare, dar pentru tânără au o însemnătate enormă, pentru  începe  nutrească sentimente față de acesta.

Deși este presupusă „iubita” a lui Ștefan, un fost vecin, care era soldat în Armata RomânăAna se gândește mai mult la Bruch decât la cel dintâi

În urma unei decizii, care nu a fost proprie, fata va ajunge  îngrijească copilul ofițeruluiDaSurpriză! Frumosul și durul Bruch are un copil și este însuratLa această parte am fost șocată, dar pe parcurs, pot spune  m-am liniștit (Odată ce citiți va veți da seama de ce spun acest lucru).

Soția lui era grav bolnavă, iar copilul, Erich, destul de micuț pentru a se îngriji singurAna îi va deveni ca o mama odată cu moartea mamei biologice.

Relația dintre Bruch și Ana va fi una mai apropiată, iar cei doi vor ajunge dependenți unul de altul. 

Nu pot exprima în cuvinte cât de tare am iubit și iubesc aceste cărțiÎn primul rând, pentru  avem parte de o poveste de iubire unicăîntre o tânără româncă și un ofițer german. În al doilea rând, pentru  acțiunea se petrece în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, perioadă care pe mine  pasionează.

Întoarcete la mine” este mărturia dragostei care dăinuie în timp și care nu poate fi învinsă de absolut nimeni și nimic, nici măcar de cruzimea unui război, care a schimbat viețile a milioane de oameni. Simona Lungu ne arată  sentimentele pot invinge orice, dar doar dacă sperăm. Pentru  știți cum se zice: „Speranța moare ultima„. Și pentru Ana a murit ultima.

Nu voi da detalii despre al doilea volum, pentru  s-ar risipi tot acest farmec, însă va pot asigura  este la fel de bun ca primul. Epilogul va fi, cu siguranță, pe placul tuturor! 

Îi mulțumesc autoarei pentru exemplare, dar, în special, pentru  s-a gândit la blog-ul meu și a dorit  colaborăm!

 

Găsiți ambele volume pe Bookzonela doar 39 de lei.

Pe Simona Lungu o gasiti pe Facebook.

 

Dulce infern de Vladimir Mânăscurtă

Este posibil ca imaginea să conţină: floare

„N-aș vrea însă să greșesc,
Și prea multe nu-ți pot spune.
Fiindcă vreau să mai privesc,
Cei mai frumoși ochi din lume.”

 

 încep prin a spune  am văzut doar recenzii pozitive, iar această va fi una negativă? Am încercat  iau doar ce îmi place din carte, dar nu a existat nimic. Ce  mai  spun despre gramaticăpeste care nu am putut trece?

Când am văzut coperta, am spus „Gata, acest român va fi pe placul meu!”. Titlul, care este un oximoron, m-a dus cu gândul la „Inocența păcatului„, o carte pe care am iubit-o.

Primul capitol promitea multe, extrem de multe. Mi-a plăcut alternanța dintre vis și realitate, cum ceea ce visa Oscan, personajul principal, era atât de credibil, de bine structurat. La un moment dat, nici nu mai știam când e realitate și când e vis .

Îmi găsesc foarte greu cuvintele, pentru  era un subiect pe care l-am văzut rareori în cărțile citite de mine și care mi se părea mai profund descris. Sentimentele de singurătate, durere, suferință mi-au făcut, foarte puțininima  tresalte,  empatizeze cu protagonistul. Însăcând am ajuns la un anumit pasaj, firul narativ m-a plictisit, la propriu. Citeam doar   termin cartea și  nu mai aman terminarea acesteia.

Îi avem în prim-plan pe Oscar și pe Kim, un cuplu frumos, ce emană doar dragoste și iubire. Dar,  majoritatea relațiilor care nu aveau un viitor, și această a fost menită eșeculuiDespărțirea nu a fost una bruscăci a început odată cu prima ceartă. O ceartă azi, mâine altă, iar aceste dese conflicte au dus la îndepărtare. Dar, oare, ambii și-au dorit  se distanțeze? Un alt aspect, pe care îl vedeam promițător, a fost personajul principal, care era băiat. De cele mai multe ori, vedem descrisă doar suferință fetelor, iar băiețîi par  niște statui, cu o expresie facială impenetrabilă și fără sentimente. Însă ce se ascunde în spatele acestei măști, descoperim prin prisma romanului „Dulce infern”.

 Dacă vorbim despre o despărțire, trebuie  aflăm și motivul, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aici mi s-a rupt mie filmul și am citit mecanic,  atunci când citeam o carte pentru școală și termenul de încheiat lectură era următoarea zi, iar romanul nu îmi plăcea așteptăm la un motiv „uau”, ceva care   bulverseze,   facă  vreau timp de gândire dacă  continui sau nu cu eaMi s-a părut banal. Okai, certurile erau la ordinea zilei, despărțirea era inevitabilă, dar Oscar  ajungă  se desconsidere pentru aceste banal lucru?

„Dulce infern” este pentru mine unul dintre romanele care apare doar   se vadă în librării. Nu vreau  îl adaug în „colecția” române de duzină, care apar tot mai des, dar nu îi găsesc alt loc. 

 

 

Probabil o  vi se pară  sunt rea, dar nu vreau  laud pe nimeni atunci când nu merită cu adevărat.

Blog-ul a fost înființat din dorința de a-mi exprimă părerea SINCERĂ despre cărțile citite. Așa dacă doriți doar faima și laude, eu nu sunt persoană potrivităCând vreți și sunteți de acord  îmi oferiți un exemplar din romanul dvs., așteptațiva la sinceritate. Autorilor cărora nu le place această caracteristicăVa rog, stați cât mai departe de blog-ul meu! Mulțumesc!

 

Ți-ai uitat destinul în palma mea de Maria Iancu

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Oare câte femei își conștientizează toată puterea?

O avem în prim-plan pe Ewi (Evelin), o tânăra studentă la medicină, ce abia s-a despărțit de iubitul ei, după o relație de doi ani.

Când am citit descrierea ,  așteptăm la o carte care  creioneze mult mai bine trăirile și emoțiile Evelinei. Cartea mi-a plăcutînsă minusurile pe care consider eu  le are și pe care nu le pot trece cu vederea, m-au făcut  îmi schimb puțîn părerea

Acțiunea debutează cu o ieșire la cafenea în patruMișaprietenă cea mai bună a protagonistei, abia ce cunoscuse un bărbat, iar acesta i-a cerut o întâlnire, dar nu oricum, ci fiecare trebuia  aducă un prieten/o prietenăIntențiile lui se dovedesc a fi altele. Andrei, bărbatul cel misterios, care purta ochelari și părea mai degrabă un adolescent tocilar, voia  o cunoască, de fapt, pe Ewi, cea care l-a fermecat de la prima vedere. Totul devine mult mai intrigant, însă ceea ce urmează nu m-a intrigat foarte tare.

Ewi și Andrei ajung un cuplu în foarte scurt timpDeși bărbatul este foarte tăcut și adopta mereu o mînă indiferență, privirea lui ascunde o instabilitate psihică gravăProtagonista devine superficialădin punctul meu de vedere, fiind interesată doar de bunurile materială și de alte operații estetice pe care poate  le mai facă pe banii iubitului.

Unul dintre conflicte este bazat pe numele cu care Andrei i-a cumpărat mașînăMinciună mi se pare de prost gust, atât în realitate, cât și în acest românînsă chiar așa de mult contează cine este în acte proprietarul?

Dacă până acum am vorbit despre minusurile cărțîihai  vorbim și despre plusuri. Cel mai important este constituit de descrierea relației toxice dintre cei doi. Din ce va spuneam mai sus, Andrei suferă de instabilitate psihică, putem spune foarte ușor  este un psihopat, deoarece subminează încrederea persoanei de lângă el, este fericit atunci când Ewi depinde de ajutorul lui (așa cum s-a întâmplat în cazul operațiilorcând nu putea face nimic de una singură), vrea  dețînă controlul asupra oricărui lucru, deși este unul minor. Ei bine, aici mi fi dorit mai mult accent pe psihologia personajelor; nu mi s-a părut  a fost bine descrisăci au fost spuse câteva amănunte fade.

Un alt plus este la câteva dintre capitole, lectură te captivează și nu poți pune cartea deoparte până nu le termini, dar următoarele, cele mai neinteresantă, nu se echilibrează cu primele menționateci chiar domină

Deși am citit cartea de câteva zile, încă nu îmi pot da seama în cazul cărui personaj se potrivește titlul. Până la ultimul capitol, Andrei îi conducea viață lui Ewi, dar finalul a arătat exact opusul a ceea ce s-a întâmplatSau oare este vorba despre destinele amândurora? Acest aspect m-a lăsat puțîn în ceață.

Finalul arată exact ceea ce aflăm în descriere: „Nu, nu e o poveste de dragoste, e doar drumul spre maturizare și autodescoperire al unei femei care a reușit  își conștientizeze puterea…”.

Ți-ai uitat destinul în palma mea este o carte ușurică, ce se potrivește perfect în momente de maximă tensiune sau când îți dorești  simți  nu ești singurul ce trece printr-o perioada grea și ai nevoie de o cale de scăpare.

MulțumescMaria Iancu, pentru exemplar!

Găsiți cartea pe Elefant, Smart PublishingLibrărie.net.

Apă plată cu lămâie de Iulia-Florentina Paciurea

Este posibil ca imaginea să conţină: interior

Vouă ce va inspiră titlul? Când am văzut coperta, am zis  sigur este vorba despre o femeie căreia îi place detoxifierea și care își petrece zilele doar pe plajă, unde are în față o priveliște exoticăÎntr-un fel, chiar am avut dreptate. Allison e genul de persoană fițoasă, cel puțîn asta mi-a inspirat mie, care nu bea ceaiuri, ci doar apă plata cu lămâie, pentru  de – asta bea o lady. Destinul – sau autoarea, în cazul nostru – face  protagonista  ajungă în Amazon, unde va stă pentru opt luni de zile, pentru a filma un reportaj. Dar haimai întâi de toate,  dăm timpul înapoiînainte de plecarea acesteia într-o junglăla propiu. Cum credeți  ar reacționa o femeie cochetă, ce purta zilnic și haine elegante afle  Amazonul e următoarea destinație, iar hainele ei vor constă în pantaloni, adidași șiîn plus,  un rucsac în spate, in loc de accesoriu? Nu prea bine, va spun eu!

Însă, acțiunea începe încă dinainte de plecare, când, la o petrecere unde este însoțită de prietene, întâlnește un tânăr chipeș, care îi dă întâlnire în parcarea localului, la două dimineață. Allison este, totuși, o femeie rațională, așa că își cântărește această decizie. Dar știți cum e vorba aceea: „Dacă nu riști, nu câștigi”. Ei bine, protagonista a riscat și a câștigat, dar care este prețul câștigului? Va spun eu: o viață de om. La ora șase dimineață este sunată de tânărul care i s-a infiltrat în gânduri, dar a crezut că tot ce i-a spus acesta era o glumă. Însă, când se trezește pentru a se pregăti de plecare, un polițist o anunța că agentul FBI, Colton, chiar a murit în urma unui accident. Trist, nu? Stați să vedeți continuarea. Dar, ca totul să fie complet, imediat după moartea lui începe să primească bilete de amenințare.

Cu această întâmplare aflăm și câteva detalii din copilăria fetei, care nu a fost deloc una ușoară, descoperim că și-a pierdut mama într-un accident în care ea conducea mașina și care este relația cu sora ei, Emy, în urmă acestei întâmplări  nefericite. 

Amazonul va deveni o experiență ce îi va schimba radical viața – se va îndrăgosti de ghidul expediției, Tom, pe care îl va întâlni încă din avion, va percepe totul diferit, va ține cont de fiecare lucru simplu pe care i-l oferă viața, pentru  jungla va deveni o luptă de viață și de moarte.

Apă plată cu lămâie nu este doar o poveste de dragoste, ci este despre viață, despre cum  faci față obstacolelor care te secătuiesc de puteri, te fac  devii sensibil și nesigur pe forțele proprii. 

Întotdeauna mi-a plăcut  văd dincolo de înveliș, chiar dacă a trebuit  dau sute de straturi până  ajung la nucleu. Când citiți cartea Iuliei, fiecare pagină va deveni un strat dat la o parte. Nu căutați doar fericirea adusă de dragoste, ci viață însăși care este formată din bune și rele.

Oh, ca  nu uit, când am primit carteava întrebăm dacă devin prințesă odată cu deschiderea ei. După ce am terminat lectura, primul gând a fost  nu vreau  ajung în pantofii protagonistei. 

 

 

Pe Iulia-Florentina Paciurea o găsiți pe Facebook, iar cartea pe Libris, Librărie.net, Emag

Romanul a apărut la Libris Editorial.

Interviu cu Aivi Dal

Povești la răscruce: Prezentați-vă în câteva cuvinte pentru cei care nu vă cunosc.

Aivi Dal: Pseudonimul Aivi Dal însumează, de fapt, doi autori. Colaborarea noastră a început în 2017. Fiecare scria deja separat, acum am dovedit că putem scrie și la patru mâini. Principalele noastre calități: simț critic extrem de dezvoltat, spirit de observație și simțul umorului.
Povești la răscruce: Ce v-a inspirat să scrieți acest roman?

Aivi Dal: Am pornit de la fapte reale, întâmplări prin care am trecut și care ne-au emoționat într-un fel sau altul. Pe marginea lor am brodat restul.
Povești la răscruce: Câte lucrări neterminate aveți?

Aivi Dal: Două. Dar sperăm că nu vor rămâne multă vreme în acest stadiu.

Povești la răscruce: Cu ce alți autori sunteți prieteni și cum v-au ajutat ei să vă îmbunățiți stilul și modul de a scrie?

Aivi Dal: Cred că ne-au ajutat mai mult cititorii decât scriitorii. Ne bucurăm, bineînțeles, de fiecare dată când un scriitor ne citește și face observații pe marginea textelor noastre. Dar pentru noi sunt mai importanți necunoscuții care ne cumpără cartea, ne citesc și reacționează, îndrăznind chiar să ne vorbească sau să ne scrie.

Povești la răscruce: Care e întrebarea pe care v-ați dori ca un fan să v-o adreseze, dar pe care nu ați auzit-o niciodată?

Aivi Dal: Ceea ce ne-am dorit, s-a întâmplat deja. Întrebarea pe care ne-am imaginat-o, încă din vremea în care lucram la text: „Și dacă n-ați fi scăpat telefonul, ați fi terminat cartea mai repede, nu?”, ne-a fost adresată, spre hazul celor prezenți la acea lansare, de un tânăr deținut din cadrul Penitenciarului Timișoara.

Povești la răscruce: Ce vă place cel mai tare la cartea voastră?

Aivi Dal: Faptul că face oamenii să râdă.

Povești la răscruce: Care e citatul vostru preferat din carte?

Aivi Dal: Simți că ai ajuns la capătul puterilor? Că nu mai poți continua lupta? Că soarta ți-e potrivnică? Că școala e cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla? Orele îți par prea lungi, pauzele prea scurte, temele prea multe? Părinții repetă obsesiv „Mai întâi lecțiile!“? Nu mai vezi nicio ieșire? Crezi că închisoarea asta care îți chinuie simțurile și-ți încătușează visele e pe viață? Ei bine, nu!

Povești la răscruce: Ce sfaturi le oferiți scriitorilor tineri sau care sunt la început?

Aivi Dal: Să aibă încredere în steaua lor norocoasă. Să nu abandoneze lupta. Și ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla.

Povești la răscruce: Câteva cuvinte de încheiere?

Aivi Dal: Mulțumim pentru interviu. Mulțumim cititorilor pentru interesul arătat „Mai mult ca Perfectului” și îi așteptăm cu drag la lansarea următorului volum. Până atunci, îi invităm să urmărească pagina noastră Facebook „Mai mult ca Perfectul” (https://www.facebook.com/ciupav), unde publicăm cele mai importante noutăți legate de această serie.

Eu, cea de pe locul doi de Cezara Zamfir

Este posibil ca imaginea să conţină: băutură şi ceaşcă de cafea

Eu, cea de pe locul doi nu mi s-a părut a fi o carte ușoarăci chiar destul de grea.

Avem, în prim-plan, un conflict psihologic bine descris. Amalia, o tânără venită din zona ruralălupta pentru a-și îndeplini visurile. Imediat după terminarea facultatii, protagonista se angajează la o firmă de contabilitate, unde face cafele și xeroxoaza acte.  Până aici, acțiunea este anostă, dar ne pregăteșteîntr-un fel, de ceea ce urmează  se întâmpleȘtiți cum sunt pastilele acelea pentru protejarea stomacului la antibiotice? Ei bine, cam așa sunt și primele câteva pagini – un pansament pus direct pe inima noastrădeși ea este încă întreagăprobabil.

Singurul moment de relaxare al Amaliei îl constituia ieșirea într-un pub, seară de seară, unde își comanda vin și citea o carte. Aceasta avea un cod moral foarte strict și greu de înlocuit. Dar, când singura și cea mai bună prietenă a ei pleacă în altă țarăultima discuție îi deschide ochii, iar toate regulile pe care și le-a impus sunt date la o parte din viața ei.

Ioana are dreptate. Trebuie  schimb ceva la mine. Voi suferi, voi sângera, voi plânge, dar la urma urmei nu sunt nimic mai mult decât un simplu om. Cu toate  renunț la codul meu moral pentru a gusta umanitatea pe deplin, o regulă nu se va schimbaniciodată nu voi fi pe locul doi în inima unui bărbat.

Însă și această regulă se va destrăma în timp. Proprietarul clubului în care își petrece serile, Victor, devine „plăcerea” ei vinovatăDeși i-a observat verigheta încă de la prima conversație, atunci când apare la ușa ei, uită cu desăvârșire  nu vrea  fie pe locul doi în inima lui.

Sentimentele și atracția dintre cei doi sunt puternice și ajung, de fiecare dată vorbească prin trupurile lor, prin atingeri și mangaieriÎnsăla prima despărțire, Amalia apelează la un psiholog, pentru  singurătatea provocată de plecarea lui este prea puternică și nu poate trece pe cont propriu peste acest obstacol. Dar, în final, se dovedește  Andrei, psihologul la care se duce, nu e cine ar trebui  fie. Scenele în care a apărut el mi-au dat fiori pe șira spinării. Modul în care au fost descrise toare lucrurile prin care a trecut protagonista mi-a făcut inima  tresalte ușor. Pansamentul de la început nu e prea benefic, așa  aveți grijă cum gestionați lecturaDin punctul meu de vedere, Eu, cea de pe locul doi trebuie citită în paralel cu o carte ușoară, poate romance, poate un mic clișeu.

Concluzia este  romanul mi-a plăcut foarte mult și a primit de la mine 5/5*.

Toate trăirile, descrierile, emoțiile au fost bine închegate, astfel încât au format o  carte de rating maximcare va rămâne pentru o perioadă lungă de timp în sufletul și în mintea mea.

Iar acum, probabil cea mai importantă întrebare pentru autoare: Volumul doi pe când?

 

 

Cezara Zamfir pe facebook si pe pagina de autor.

 

Wrap-up Aprilie 2019

Bună, cititori! Până acum, luna aprilie a fost cea mai slabă din punct de vedere al lecturilor. Deși am citit doar zece cărțipoveștile au compensat această lipsă de chef de a lectura.

Alegerea de Kiera Cass

Imagini pentru alegerea de kiera cass

Alegerea a fost o carte care m-a binedispus. Cu o acțiune care nu mi s-a părut prea complexă, primul volum din serie ne vorbește despre treizeci și cinci de fete care au parte de o șansă unică, anume aceea de a deveni soția prințului Mason, dar nu înainte de a trece prin niște probe. Norocul sau ghinionul face că America să aibă vârstă potrivită pentru a participa la acest concurs. Și, de aici, acțiunea devine puțin mai alertă.

 

Calendar girl (vol. 4) de Audrey Carlan

Imagini pentru calendar girl vol 4 de Audrey carlan romana

Calendar girl a fost o serie care mi-a plăcut foarte mult. Deși subiectul nu e pentru oricine, având că personaj principal o damă de companie ( a se citi „damă de companie”, nu „femeie de moravuri ușoare”:  „Dama de companie te poate însoți la întâlniri de afaceri, un weekend în străinătate, vorbește cu tine, are cultură generală, studii superioare, școala vieții.”), pentru mine a fost o serie din care poți învață câteva lucruri esențiale – despre iubire, prietenie, familie.

 

Cimitirul de Adrian Teleșpan

Imagini pentru cimitirul de adrian telespan

Cimitirul lui Telespan a fost o carte care mi-a plăcut. Am descoperit-o când îl căutăm pe autor, după ce a părăsit emisiunea Asia Express. Ce mi-a displăcutîntr-o mică măsură, au fost scenele sexuale dintre personaje; au fost puțin prea complex descrise. Un aspect care mi-a plăcut a fost  autorul a ales  povestească experiențele lui cu persoane de același sex, el fiind gay, pentru  foarte puține cărți tratează acest subiect.

 

ta veșnic, Lara Jean(vol. 3) de Jenny Han

 

Imagini pentru a ta vesnic lara jean

ta veșnic, Lara Jeanal treilea din trilogia Tuturor băieților pe care i-am iubit. Trilogia mi s-a părut cliseica, cu multe aspecte pe care le-am regăsit în alte cărți, dar mi-a dat o dispoziție bună după ce am terminat fiecare volum. Nu va pot spune prea multe, pentru  v- divulgă acțiunea ultimei cărți, dar v-o recomand când vreți ceva ușor, pe care  o citiți rapid.

 

Diana cu vanilie de Diana Sorescu

Imagini pentru diana cu vanilie

Diana cu vanilie e cartea care a venit la momentul potrivit. Romanul însumează toate articolele, din câte știu eu, postate de Diana Sorescu pe blog-ul ei, dar și câteva poezii.
Din fiecare capitol am preluat câte un sfat, o idee semnificativă.
Diana cu vanilie este despre viață, despre cum să treci peste obstacole, despre cum să iei doar lucrurile pozitive din fiecare zi.
Vreți o carte relaxantă, dar, în același timp, complexă? Atunci vă recomand să citiți această carte.
Deși autoarea nu mai este printre noi astăzi, a lăsat o parte din ea prin acest roman.

 

Nebunie de-o vară de Tracy Brogan

Imagini pentru Nebunie de-o vara

Deși trebuia  citesc Nebunie de-o vară în lunile foarte călduroase, eu mereu lecturez cărțile în anotimpuri total nepotrivite. A avut o poveste frumoasăamuzantă pe alocuri, cu răsturnări de situațieMi s-a părut potrivită pentru această lunaLa vara va povestesc despre O amintire de Crăciun. :)))

 

Bad romance de Heather Demetrios

Imagini pentru bad romance de heather demetrios

Să vă mai spun cât de mult mi-a plăcut Bad romance? Nu îmi găsesc cuvintele despre acest român, deși nu e citită de foarte curând. Tot ce va pot spune e că o recomand în rândul adolescenților, pentru că pot extrage multe învățături.

 

În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

În umbra pașilor tăi am început-o prin martie și abia în aprilie am reușit să o termin. Prima parte a cărții mi se pare anostă, dar spre final totul prinde contur.  Nu a fost pe placul meu din cauza abordării acțiunii. Scriitură e obisuita, nu are nimic original.

 

Chimie perfectă (vol.1) de Simone Elkeles

Imagini pentru chimie perfecta vol 1

Chimie perfectă este chiar despre ora de chimie, dar și despre sentimentele lui Brittany Ellis, șefa majoretelor, și Alex Fuentes, mexicanul sexi care făcea parte dintr-o bandă de cartier.  așteptăm la mai multe controverse, la mai multe piedici pentru cei doi. În prima instanța, am crezut  cele trei volume sunt despre ei, dar doar în primul Brittany și Alex sunt personaje principale.

 

Eu, cea de pe locul doi de Cezara Zamfie

Este posibil ca imaginea să conţină: băutură şi ceaşcă de cafea

Despre Eu, cea de pe locul doi va voi povești în #recenziadeduminica, mult mai amănunțit.