„Inocența păcatului” de Marius Albert Neguț

Titlu: „Inocența păcatului”

Autor: Marius Albert Neguț

Nr. pagini: 363

Anul publicatiei: 2017

Editura: Libris Editorial – https://www.libris.ro/carti?fsv_77658=LIBRIS+EDITORIAL

Recenzie:

Mihai Carp traieste o poveste de viata tulburatoare. In aceeasi situatie, ca niste frati de suferinta, sunt tinerii Amalia, eleva lui, si Peti, fiu de tigani caldarari.

„Ca sa cuprinda cu privirea garsoniera de 10 metri patrati, nu avu nevoie nici macar sa-si miste capul. Ii fu teama sa se ridice in picioare, se simtea sfasiata. O durea tot… fiecare fibra, os, gand, de parca un bloc mare de beton ar fi cazut peste ea, schilondindu-i trupul si sufletul.”

In primul an pe care Mihai il petrecea in fata elevilor, ca si profesor de limba romana, a simtit fiorii unei mari iubiri, ce urma sa devina mai frumoasa cu fiecare zi care trecea. Andra, profa de muzica, i-a furat inima dascalului prin extrovertirea de care dadea dovada si prin curajul cu care l-a intampinat in prima zi de profesorat.

„- Nu mi-am ascultat niciodata inima batand inainte de a o vedea intaia oara pe Ea! Nu am fost constient ca respir, ca versurile scrise pe hartie se pot materializa in fiinta!”

Dragostea care reiese din filele cartii este pura si inocenta. Atingerile sunt tandre, sarutarile blande si faptele sunt cele care imprastie cu mult spor scantei de iubire.

Marius Albert Neguț nu a vrut sa prezinte doar o poveste de dragoste, ci suferinta unui om care a trecut prin multe pentru aceasta, un om care a adus vina asupra lui doar pentru fiinta pierduta, crezandu-se vinovat, un om ce si-a pierdut slujba din cauza dragostei. Dar nu putem da vina doar pe iubire, pentru ca exista o multitudine de factori.

„Din toate, doar Tu…
Din infinit, doar pe Tine!
Esti Tot ce-mi doresc!
Fii blestem… sau iubire…!”

Perioada comunista este unul dintre ele. Cu aceasta ocazie, ajungem si la un punct foarte sensibil – perioada care a marcat istoria Romaniei prin severitatea cu care erau tratati oamenii, detinuti sau cei care traiau mai „libertin”.

„- Mai presus de orice, nu frangeti aripile sufletului – visele! Fara vise nu veti mai putea zbura! Din pasari va veti transforma in cartite speriate de lumina, asa cum suntem noi!”

Pasajele care descriau terifiante intamplari imi produceau lacrimi in ochi si multa durere in suflet. Am aflat lucruri pe care nu mi le-as fi inchipuit ca se intamplau, si se intampla inca, in puscariile pline ochi de detinuti. Conditiile sunt inimaginabile.

„Regret ca m-am nascut intr-o lume care ma sileste sa aleg intre a fi calau si a fi victima.” – Boris Vian

„Inocența păcatului” a relatat un adevar dureros. Stiu, am repetat de foarte multe ori „dureros” sau l-am inlocuit cu alte sinonime, dar cartea denota doar durere, singuratate si lipsa de umanitate:

„Intr-un fel, desi nu prea semana cu viata lui, se regasise in copilul pierdut in jungla africana. La acel moment si el era cam in aceeasi situatie: fugit de acasa, nu printre animale, dar printre oameni ce aduceau destul de mult cu fiarele salbatice.”

Peti, desi crescut intr-o familie numeroasa, nu a avut ocazia sa isi traiasca din plin copilaria. Neamul de tigani caldarari din care facea parte nu ii putea permite sa se lase condus de jocuri prostesti, pentru ca avea sa fie urmatorul bulibasa. Cu inima sfasiata, fugi de acasa. A suportat frigul, lipsa hranei si a unui pat, si a dormit intr-un subsol alaturi de sobolani, cu care se lupta pentru paine uscata. Conditiile precare in care a locuit ii erau familiare. O familie de tigani ursari l-au „adoptat”, astfel ajungand sa aiba un trai cat de cat decent.

„Odaia era cam tot cat a lor de acasa, dar nu se compara. Paturile erau bune, plapumile mari si dupa cum simtise, calduroase, iar fiecare avea cate o perna.”

Traind cu un tata violent, ce dorea doar sa isi satisfaca placerile carnale, si o mama nepasatoare si neincrezatoare in vorbele fetei, Amalia a indurat multe abuzuri verbale si fizice. Dar, cu primul an de liceu ce abia a inceput, schimbarile nu au incetat sa apara. Desi la scoala nu isi dorea sa fie bagata in seama, notele pe care le lua nu o puteau tine in umbra. Inca din prima zi a raspuns corect la ora de romana, nefiind incanta de acest lucru.

„<<Parca era vorba sa stai neobservata!>> isi reprosa suparata.”

Finalul a fost frumos, dar nu foarte. As mai fi vrut; imi doream sa se mai continue cu inca 100-200 de pagini sau chiar mai bine.

Acum va voi lasa curiozitatea sa zburde printr-un ultim citat, motto-ul romanului:

„Un om se poate consuma fara flacara, ca un lemn ce arde mocnit, abia imprastie caldura, iar lumina lui nu penetreaza intunericul. Nu de el iti vei aminti, ci de acela ce s-a mistuit puternic aruncand in jurul sau scantei, iar astfel, dainuind in memoria oamenilor, a invins moartea!”

 

Recomand cu mare caldura romanul „Inocența păcatului”, daca nu v-ati dat seama inca din tot ce am spus.

Ii multumesc autorului pentru aceasta ocazie de a-i citi cartea si pentru ca a fost prima colaborare a blog-ului! 🙂

 

Link „Inocența păcatului” Libris: https://www.libris.ro/inocenta-pacatului-marius-albert-negut-LIB978-606-8814-73-5–p1252218.html

Link pagina de facebook: https://www.facebook.com/InocentaPacatului/

 

Un gând despre „„Inocența păcatului” de Marius Albert Neguț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s