Colecționarul de Roxana Anamaria Zeldea

Fotografia postată de Colecționarul.

„Colecționarul” nostru drag nu este decât un macho man. Are aproape toate femeile pe care și le dorește în pat, pentru a-și satisface plăcerile carnale.

După o seară petrecută cu câte o țipă căreia îi uită imediat numele sau nu îl reținea niciodatăîncearcă  găsească în ea calitățile pe care și le dorește la o viitoare consoartă. Cum multe dintre ele nu acceptă faptul  fumează sau  ascultă muzică dis-de-dimineațăacesta se comportă necioplit și aproape le gonește din casa lui…

– Ce vreți voi de la mine, nu o  va ofer vreodatăSunt un spirit liber, nu sunt adeptul schimbării, compromisului, viselor uitate pentru o siguranță imaginară. Nu este timp de compromis; viață e scurtă și știu deja  nu îmi ajunge. În fond, voi, ce călcați pe cadavre, având grijă de binele propriu; ați face vreun compromis pentru mine? Nu! Drept urmare, aștept liniștit varianra mea în oglindă   fiu mulțumit. Restul, mergeți în liniște, dar după ce ați făcut gălăgie în patȘi mulțumiți-mi măcar în gând, de la mine ați învățat o lecție! De la acest individ, care este o negare a propriului suflet. Este perfect acest teatru până se primesc aplauzele. Odată trasă cortina, actorul rămâne singurCând în culise sufletul iese la suprafațăbrăzdat de dorința neîmplinită, condamnat la singurătate și frustrare, nu e bine  fiți prezente, pentru  ați calcă cu bocancii pe spirit…

Lumea lui David se schimbă cu venirea unei femei care organiza evenimente caritabile. Elizabeth Zelda este numită de colecționarul nostru „regina„. Scurtă și la obiect, aceasta l-a încântat pe David prin comportamentul ei puternic și ușor arogant.

– Garantez  nu e cazul! Acestea fiind spuse  trimit locația și ora pe adresa de email de pe pagină firmei. Va aștept!

Închide telefonul.

– Na drace, mi-o făcu! Trebuie  te cunosc, stimată doamnă tare îmi e  urmează aventura vieții mele după cum mi-ai închis telefonul! 

Zâmbește și deschide email-ul.

Na mi l-a și trimis. Și s-a semnat organizator de evenimente. Numele, doamnă nepoliticoasă, unde e?

Cel mai tare m-a amuzat când Elizabeth avea poftă de înghețată (nu, nu așteaptă un copil).Dar „piesa de rezistență” apare atunci când David o provoacă să alerge pe tocuri, cu înghețata în mâna. Crezând că nu va face acest lucru, Colecționarul nostru este uimit de comportamentul copilăresc al femeii.

– Scuzele mele!

– Acceptate! Dacă mai scoți vreo perlăîncep  alerg pe tocuri și trecătorii vor privi la mine ca la o nebună.

–  vrea  o văd și pe asta! Aoleu și o văd! Doamne, femeia asta  termină psihic, stai  nu cazi, ce  fac, oare  alerg și eu după ea? Nu,  dau impresia  fuge de mine… La dracu’, ba alerg după ea, în caz de cade  fiu acolo  o prind. S-a dus ideea mea de lins înghețata împreună! Ptiuu, afurisită femeie! Ia uite la ea  se întoarce! Dumnezeule, cum alergi așa pe stradă?

– Așa de bine și de frumos!

– Nu te bat pantofii aia?

– Nu, pentru  sunt cuminte.

Deși minunatul nostru colecționar se comportă frumos cu Elizabeth, aceasta nu se lasă așa ușorîn ciuda așteptărilor lui David. Acesta face eforturi considerabile pentru a o cuceri, dar, într-un final, ajunge  renunțe la această promisiune mută pe care și-a făcut-o. Femeia care i-a acaparat sufletul nu vrea  sufere, așa  îl îndepărtează prin câteva cuvinte metaforice:

– Din toată furtună ce te reprezintă, eu aleg ploaia, ea e liniștea. Tu, cu numai un pas, poți cutremura ferestrele sufletului, iar eu am nevoie de liniște și de zâmbet… Sufletul există și este mai sensibil ca noi, poate fi distrus la cutremur… Așa că ai grijă cum pășești, păstrează distanță! Destul de explicită, domnul meu? O seară frumoasă!

 

Dar, când un bărbat este îndrăgostit, nu se lasă ușor. Așa că David face tot ce îi stă în putință pentru a o avea pe Elizabeth, femeia lângă care se vede alături pentru tot  restul vieții.

Nebun de alb adusese liniște în sală, mâinile se legănau în aer, vocea lui gravă de obicei devenise caldă, stătea pe marginea scenei, privind către Elizabeth, care îl privea și ea de sub pălărie.

Și te iubesc cu milă și cu groază, tot ce-i al tău mi se cuvine mie…

Recomand din suflet această carte! Merită  îi cunoașteți povestea colectionarului, a bărbatului ce cânta pentru a dona banii copiilor!

– Îți vei pune capul pe pieptul meu munte, vei rămâne în brațele copaci care-ți apară pădurea de zbucium, rămâi să îmi fii trunchi!

 

 

Link-uri:

Colectionarul pe facebook.

Roxana Anamaria Zeldea pe facebook.

Puteti gasi cartea la Libraria Mihai Eminescu.

Sau pe Amazon.

Sau IBookSquare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s