Interviu Amy Anelisse

Fotografia postată de Maria Zancu.

 

1. Prezintă-te în câteva cuvinte pentru cei care nu te cunosc.

     Amy Anelisse: Sunt o fată care încearcă mereu să găsească ceva de făcut, de explorat, de cunoscut. Nu mi-a plăcut niciodată să stau locului și poate tocmai de aceea am început să scriu: că să mă pot liniști, să pot să mă analizez și să văd ce e cu mine, ce îmi doresc și unde vreau să ajung în viața asta.

 

2. Ce reprezintă scrisul pentru tine?

     Amy Anelisse: Scrisul este o poartă de scăpare pentru momentele în care simt că am ceva pe suflet și niciun om în jur pentru a-i putea împărtăși sentimentul. Așa că scriu tot ce simt, și poate de aceea a doua carte a mea este un pic mai greu de citit (analizând părerile primite), fiindcă în ea se află fiecare trăire a mea dintr-o anumită perioadă.

 

3.Pe lângă visul de a publica romane, mai există altul, care nu are legătură cu lumea scriitoricească?

     Amy Anelisse: Am muulte visuri, tocmai pentru că nu-mi place să stau pe loc, însă nu știu cât de mult merită să lupt pentru ele. Ador să creez scurtmetraje, să regizez și să le editez, apoi să le distribui tinerilor. Primele trei făcute de mine și o echipă de prieteni foarte talentați reprezentă modul în care noi gândim viața și cum ar trebui ea trăită. Al doilea vis al meu, mult mai vechi decât scrisul, este să fiu învățătoare, un vis deja realizat, de care abia aștept să mă bucur din toamnă. Am și alte visuri mici, mici, care se ridică încet încet, printre care ar fi muzica, pasiunea pentru chitară și folk, regia de teatru și fotografia. Cred cu tărie că orice om poate face absolut orice dorește în lumea asta, poate ajunge talentat în orice domeniu atâta vreme cât muncește până la epuizare pentru visul/visurile lui.

 

4. Există povești reale în spatele cărților pe care le-ai scris, atât cele publicate, cât și cele de pe Wattpad — platforma portocalie?

     Amy Anelisse: Da, cu toate că a fost destul de greu să recunosc. Am scris la un moment dat o carte, se intitula ”Te urăsc” în care mi-am descris vara petrecută prin tabere alături de prieteni însă mi s-a părut atât de personală încât am renunțat. Apoi am scris cartea ”Inconștient”, a doua mea carte publicată. Nu este o poveste reală din punct de vedere al acțiunilor, ci din punct de vedere al sentimentelor. În carte se regăsesc scrisori pe care le-am scris în diferite perioade ale vieții mele și care nu au ajuns niciodată la destinație (și nici nu vor ajunge). În plus, pot spune că mă asemăn cu Aria, personajul principal, fata timidă, exagerat de sensibilă care, dacă are oamenii potriviți, poate reuși orice își propune, depășindu-și barierele.

 

 

5. Care este avatarul tău sau ce animal crezi că îți reprezintă spiritul?

     Amy Anelisse: Renumitul ”Jhonny”, labradorul meu. Este în totalitate animalul sufletului meu, cel de care învăț niște lecții nemaipomenite despre viață, despre răbdare, despre încredere.E incredibil cum simplul fapt că este în preajma mea îmi creează o stare de calm și mă face să simt că nu sunt singură și că e acolo, lângă mine. Prin ”renumit” mă refer la faptul că am același răspuns pentru aceeași întrebare, chiar de e adresată de către altcineva.

 

6. Ți se pare dificil să creezi personaje de sex masculin?

     Amy Anelisse: Nu pot spune că mi se pare foarte dificil, mai degrabă mi se pare incitant. Să intri în lumea lor, să îți pui întrebări în legătură cu ceea ce s-ar putea afla în sufletul lor, de ce ar reacționa diferit față de o fată în aceeași situație, cum ajung ei să se îndrăgostească, etc. M-a captivat mereu psihologia și cred că de aceea găsesc acest subiect (scrisul din perspectiva masculină sau crearea unor caractere masculine) foarte încântător și provocator.

 

7. Care e citatul de care ești cea mai mândră din cartea ta?

     Amy Anelisse: E imposibil ce mă pui să fac : )). Nu pentru că nu aș avea citatele mele preferate, ci pentru că nu îmi place să mă simt ”mândră”. Prefer să primesc de la ceilalți un citat preferat din această carte, dar pentru că m-ai întreabat de un citat, am să las mai jos un fragment dintr-o scrisoare. Nu e preferatul meu, dar e pe aproape. ”Și nu îți voi construi un zid, dragul meu. Nu meriți nici măcar atât. Ar fi prea frumos să mă porți în orice om pe care îl vezi și să mă urăști pentru ce ți-am făcut. Așa că te voi lăsa să mă porți doar în suflet. Fiindcă știm amândoi că nici un zid, nici un om, nimic…nu mă poate șterge de acolo. Așa că pleacă mai departe…și zâmbește altora. Sărută alte guri și îmbrațișează alte trupuri. Alintă alte suflete și construiește-le ziduri. Toate-s în zadar, iubitule. „Vreau doar să fii fericit…!” i-am spus. „…alături de mine!” nu i-am mai spus. Sufletul urla să-i zic, eu zâmbeam și îl priveam, sperând să înțeleagă. A plecat.”

 

8. Câte lucrări neterminate ai?

     Amy Anelisse: Dacă ți-aș spune câte cărți am scris doar pentru că pe moment aveam impresia că îmi voi dori să le termin, probabil nu aș avea suficiente degete. Pe Wattpad am în jur de patru lucrări neterminate, dar de care mă simt atașată și îmi doresc enorm de mult să le finalizez, sper eu cât mai curând.

 

9. Ce sfaturi oferi scriitorilor începători?

     Amy Anelisse: Să nu vă fie teamă să arătați lumii cine sunteți. Dacă simtiți că scrisul este pasiunea voastră, este acea sclipire, acea dorință care vă cheamă să scrieți chiar și când ar trebui să dormiți, dacă simțiți că nu vă puteți exprima în alt mod, atunci nimic să nu vă stea în cale. Luați în calcul că e greu, că un vis pentru a fi împlinit trebuie să fie stropit cu transpirație, că va fi lume, poate chiar părinții voștri, care nu vor crede în el… Voi să nu vă lasați descurajați și să scrieți până vedeți că visul se conturează și prinde aripi. Apoi să nu vă fie frică să cereți sfaturi și să primiți critici. Și ultimul, dar cel mai important: scrieți pentru voi, nu pentru lume. Nu scrieți ”ca să publicați cândva”, scrieți fiindcă așa vreți și simțiți iar dacă vouă o să vă placă ceea ce iese, lumea o să iubească munca voastră!

 

10. Câteva cuvinte de încheiere?

     Amy Anelisse: Nu-mi plac încheierile, însă aș vrea să transmit tuturor care au avut răbdarea să citească până la final un sincer Mulțumesc! Și să nu uitați că orice ar fi, ”și asta va trece!”

 

 

Link-uri:

Amy Anelisse pe facebook

Pagina de autor

Profil personal, Maria Zancu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s